Tell the world I'm coming home...

Si iar sunt intr-un tren spre casa, nestiind daca sa ma bucur ca ma intorc, sa plang pentru ca n-a durat mai mult, sa ma intristez gandindu-ma la ce a fost... A fost frumos, desi oarecum ma bucur ca s-a terminat, magia incepuse sa se piarda in ceea ce incepea sa devina obisnuinta. Stiu insa ca imi va fi dor... Nu stiu daca vreau sa merg mai departe sau sa continui hranindu-ma din amintiri. Nu stiu daca pot merge mai departe, nu stiu daca amintirile vor fi destul cat sa-mi potolesc foamea.
Vreau sa merg inainte. Sa ma bucur de urmatoarea excursie, de urmatoarea saptamana de distractie cu alti prieteni si alti oameni care asteapta sa-i cunosc. Nu stiu ce sau cum va fi, stiu doar ca va fi bine. Dar apoi ma voi afla iar intr-un tren spre casa cu un bagaj pe care abia il pot urni deasupra mea si inca unul care-mi acapareaza toate gandurile... Alte lacrimi se vor zbate sa evadeze si alte zambete le vor evapora. Alta melodie se va auzi din casti, dar sentimentele multe si diferite si incalcite vor fi aceleasi...