nu-ti fie frica sa-i dai drumul cuiva doar pentru ca inseamna mult pentru tine sau pentru ca te-ai obisnuit sa fie acolo. Tot timpul petrcut impreuna nu mai inseamna nimic daca prezentul e altul, asa ca nu te speria de numarul anilor, nu te lasa orbit de el.
Nu conteaza daca persoana respectiva devenise sprijinul sau refugiul tau - da-i drumul inainte sa devii o povara. Sigur, va fi mai greu fara ea, dar nu imposibil - niciodata imposibil.
Sometimes, you have to stand alone to prove that you can still stand.
O relatie merita intotdeauna sa lupti pentru ea, dar doar atata timp cat nu esti singurul. Cand iti dai seama ca lupti impotriva celuilalt e timpul sa capitulezi, asa ca pune armele jos inainte sa te ranesti pe tine.
It's better to let go of something than to hold on to nothing.
Mergi inainte, lasa-i pe cei care vor sa-ti fie alaturi sa te insoteasca. Nu ramane in urma pentru ca nu toata lumea vrea sa vina cu tine. Nimeni nu merita sa te tina in loc.

nu stiu cum sa te tin langa mine, dar nici nu stiu cum sa te las sa pleci...

nu mai vreau sa simt nevoia sa te tin aici. probabil ca daca ai fi vrut sa pleci, oricum nu te-as fi putut impiedica... dar nu-mi pasa. vreau sa stiu ca esti aici pentru ca vrei, vreau sa stiu ca pot lasa garda jos fara ca tu sa dispari in ceata. stiu ca ma iubesti, dar vreau sa stiu ca va dura...

in acelasi timp vreau sa invat sa-ti dau drumul, pentru ca altfel atunci cand nu vei mai fi langa mine ma voi pierde fara vreun indiciu de unde sa incep sa ma adun...

Tell the world I'm coming home...

Si iar sunt intr-un tren spre casa, nestiind daca sa ma bucur ca ma intorc, sa plang pentru ca n-a durat mai mult, sa ma intristez gandindu-ma la ce a fost... A fost frumos, desi oarecum ma bucur ca s-a terminat, magia incepuse sa se piarda in ceea ce incepea sa devina obisnuinta. Stiu insa ca imi va fi dor... Nu stiu daca vreau sa merg mai departe sau sa continui hranindu-ma din amintiri. Nu stiu daca pot merge mai departe, nu stiu daca amintirile vor fi destul cat sa-mi potolesc foamea.
Vreau sa merg inainte. Sa ma bucur de urmatoarea excursie, de urmatoarea saptamana de distractie cu alti prieteni si alti oameni care asteapta sa-i cunosc. Nu stiu ce sau cum va fi, stiu doar ca va fi bine. Dar apoi ma voi afla iar intr-un tren spre casa cu un bagaj pe care abia il pot urni deasupra mea si inca unul care-mi acapareaza toate gandurile... Alte lacrimi se vor zbate sa evadeze si alte zambete le vor evapora. Alta melodie se va auzi din casti, dar sentimentele multe si diferite si incalcite vor fi aceleasi...