"let the guilt find it's way. let go!"
cred că mereu e aşa când cineva pleacă. te gândeşti la toate greşelile tale, la tot ce ai fi putut face şi n-ai făcut, la toate lucrurile pe care le-ai făcut greşit, cu bună ştiinţa sau nu.
de ce, de ce trebuie să pierdem pe cineva ca să ne dorim să ne revanşăm? ca să ne dăm măcar seama de ce am făcut, că putem repara lucrurile? niciodata nu e prea târziu. telefoane sunt şi la capătul lumii. dar dacă o persoană moare? ce mai e de făcut atunci?
viaţa e prea scurtă, iar noi continuam sa uitam asta si o lasam sa treaca pe langa noi...
the best way out is always through.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu