de ce plang atat de tare cand el ii spune adio? adica, e doar un film. stiu ca se va termina cu bine. si totusi, nu pot sa nu apas pe pauza si sa plec in cautarea cutiei cu servetele. n-am plans niciodata cand vreunei din prietenele mele i s-au dat papucii. n-am plans nici cand mi s-au dat mie. si totusi, acum nu ma pot opri.
pentru ca ma regasesc in filmul asta, si in toate celelalte? sau sunt lacrimile pe care mi le-am interzis atat de mult timp incat adunate nu le pot opri din a iesi la suprafata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu