Ai iesit din viata mea. Te-am scos din rutina gandurilor mele zilnice...aproape. Am sters toate pozele, am presupus ca asa va fi mai usor. Suntem atat de aproape de a fi ceea ce ar fi trebuit sa ramanem la inceput: doi straini. Atat de aproape... si totusi n-am ajuns acolo... nu din punctul meu de vedere. Inima mea ma opreste de cate ori incerc sa trec pragul si sa te las complet acolo unde ti-e locul: in trecut. Nu ma lasa sa sterg toate amintirile... oare ele sunt de vina ca nu-ti pot da drumul? Sau e din cauza ca atunci cand mi-am inabusit suspinele n-am reusit sa fac asta si cu sentimentele, oricat am incercat?