Mă simt bine pur și simplu. Cu un playlist chill, o cameră parfumată și aerul răcoros al nopții pătrunzând prin geamul deschis larg, mângâindu-mi pielea mai tandru decât ai fi putut s-o faci tu. Oarecum amețită de fumul unei țigări...
Sunt fericită. Fără tine. Fără vreun motiv concret...doar cu o carte captivantă și muzică bună în surdină. Sunt fericită pentru că mi-am impus să fiu fericită. Puterea minții e extraordinară... nu tu erai cel care mă ținea înapoi, ci eram prizoniera propriei minți. Îmi impusesem să nu o las baltă, atâta timp cât te vroiam.
Ei bine... încă te vreau, dar am realizat că sunt momente când nu contează atât de mult dacă obții ceea ce vrei. Uneori, asta e cea mai rea variantă - să pierzi timp și energie, să consumi lacrimi și nervi încercând să obții ceva când de fapt vindecarea, oricât de înfricoșătoare ar părea, e mult mai la îndemână.
Mi-e frică să mă desprind de tine și nu vreau să abandonez lupta cât timp nu e încă pierdută. Dar poate că de fapt curajul nu ar însemna să mă încăpățânez să fac tot ce pot, ci să mă accept învinsă și să merg mai departe...
In the dark, there may be fear - but there is also hope.
Mă bucur că am ales adevărul, oricât de dur e. Mă bucur că am ales realitatea, deși înseamnă durere. Oricum ar fi trebuit să revin la realitate la un moment dat, și atunci aș fi avut încă o lume de vis cu care s-o compar, deci ar fi durut și mai tare.
Poate că speranța nu e mereu un lucru bun. Nu atunci când te ține în loc. Am mai fost aici, am mai trecut prin asta. Ar trebui să fi învățat ceva data trecută, așa că... de data asta, voi alege să merg înainte, indiferent de ce e nevoie să las în urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu