Luke: Brooke, I’m sorry.
Brooke: Yeah, sorry you got caught.
Luke: No, I didn'tmean to hurt you.
Brooke: You did not just say that to me.
Brooke: How could you cheat on me with my best friend?
Lucas: Brooke, I never meant to hurt you.
Brooke: That doesn't really matter, Lucas. 'Cause in the end it all hurts just the same.
si totusi, ea nu se poate opri din a-l iubi.
There are 82 letters in here, and they're all addressed to you. I wrote them all this summer. One a day, but I never sent them 'cause I was afraid.... I was afraid of getting my heart broken again, like before. 'Cause you hurt me so bad, and I was afraid to be vulnerable . And I was afraid of you and the way that you make me feel. And I know that doesn't matter now after what I did, but I just thought that you should know. This was how I spent my summer Luke, wanting you... I was just too scared to admit it.
absolutely :x
marți, octombrie 26, 2010
sâmbătă, octombrie 16, 2010
regrete
"let the guilt find it's way. let go!"
cred că mereu e aşa când cineva pleacă. te gândeşti la toate greşelile tale, la tot ce ai fi putut face şi n-ai făcut, la toate lucrurile pe care le-ai făcut greşit, cu bună ştiinţa sau nu.
de ce, de ce trebuie să pierdem pe cineva ca să ne dorim să ne revanşăm? ca să ne dăm măcar seama de ce am făcut, că putem repara lucrurile? niciodata nu e prea târziu. telefoane sunt şi la capătul lumii. dar dacă o persoană moare? ce mai e de făcut atunci?
viaţa e prea scurtă, iar noi continuam sa uitam asta si o lasam sa treaca pe langa noi...
the best way out is always through.
cred că mereu e aşa când cineva pleacă. te gândeşti la toate greşelile tale, la tot ce ai fi putut face şi n-ai făcut, la toate lucrurile pe care le-ai făcut greşit, cu bună ştiinţa sau nu.
de ce, de ce trebuie să pierdem pe cineva ca să ne dorim să ne revanşăm? ca să ne dăm măcar seama de ce am făcut, că putem repara lucrurile? niciodata nu e prea târziu. telefoane sunt şi la capătul lumii. dar dacă o persoană moare? ce mai e de făcut atunci?
viaţa e prea scurtă, iar noi continuam sa uitam asta si o lasam sa treaca pe langa noi...
the best way out is always through.
joi, octombrie 14, 2010
Vreau să fiu o rază de soare... Să te incălzesc, să mă reflect în părul tău şi apoi să mă pierd în mare, cu misiunea terestră îndeplinită.
Vreau să fiu aerul pe care îl respiri... Să te alimentez cu oxigen, fie şi pentru câteva secunde, şi poate să te mai pot mângâia odata pe obraz în timp ce mă dai afară pentru a-i face loc următoarei.
Vreau să mă pot ascunde în bătaia vâtului... să-ţi mângâi părul şi în acelaşi timp să te pedepsesc biciundu-ţi faţa.
Vreau să fiu lângă tine, indiferent de ce e nevoie pentru asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)