daca e ceva ce am invatat din propria experienta, acest lucru e ca nimic nu este intamplator in viata... fiecare lucru are un motiv... poate nu evident... poate este doare o etapa prin care trebuie sa treci pentru a putea ajunge la ceea ce conteaza cu adevarat. dar fiecare experienta are rolul ei... oare daca nu ai fi suferit niciodata, ai putea aprecia cu adevarat fericirea? daca ai primi in mod miraculos instantaneu absolut tot ce iti doresti, nu ai sti ce inseamna cu adevarat dorinta nebuna, sa lupti pentru ceva, ai mai aprecia ceea ce primesti? se spune ca iti doresti un lucru pana ce acela devine al tau, iar apoi pleci in cautarea altui trofeu. in mod surprinzator, este si adevarat de cele mai multe ori. dar oare ce se intampla cand iti dai seama ca ai obosit sa alergi? sau cand abandonezi ceva (sau pe cineva) pentru ca e al tau, dar iti dai seama ca de fapt inca iti doresti acel lucru? cum poti sti ca merita sa lupti din nou pentru ceva ce ai dat la o parte pentru ca ai fost prea orb sa apreciezi la timp? si oare, un lucru sau o persoana, odata abandonat/a, mai poate fi recastigat/a?
dar sentimentele cuiva abandonat in felul acesta? increderea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu