stii momentele alea de asteptare nebuna? cand astepti un eveniment care devine atat de important incat nu mai faci altceva decat sa-l anticipezi, iti derulezi in minte mereu alte si alte variante posibile, le tai colturile, le pilesti, vopsesti, admiri si refaci la nesfarsit? aproape toate sunt exact asa cum iti doresti tu sa se intample. pornind de la ceea ce stii ca ar putea fi, adaugi culori tot mai placute tie, refaci fundalul, actiunea, personajele, interpretii, replicile, recuzita si costumele pana ce devine un vis nebunesc.
acelea devin mereu evenimentele care ma dezamagesc.
lucrurile care s-au transformat in cele mai frumoase amintiri au pornit mereu din lucruri marunte, momente de care imi era teama, nesemnificative, sau despre care nici nu stiam ca vor exista.
cand anticipez un moment, cand imi bat capul cu el mult timp, cu fiecare secunda in plus petrecuta in imaginarea lui creste dezamagirea care ma asteapta. oricat de frumos ar iesi, nu poate concura cu imaginatia mea si in loc sa ma bucur de el il voi compara cu standardele imposibile la care, evident, nu s-a ridicat.
asa ca incerc sa nu-mi bat capul. sa ignor viitorul, sa ma desprind de trecut. vreau sa ma las surprinsa. dar cu cat incerc mai mult, cu atat e mai greu. cum imi opresc gandurile?
care e leacul pentru un visator?
"I am a dreamer and when I wake
You can't break my spirit - it's my dreams you take."
Un comentariu:
ma regasesc 100% 8-)
Trimiteți un comentariu