Mi-e dor de ce eram. Eram exact acolo unde trebuia să fiu, sau acolo unde credeam că trebuie să fiu. Aveam dreptate sau nu, nu știu nici acum. Poate nici nu contează. Ce se întâmplă când crezi că ai luat-o pe un drum greșit, pe un drum care nu e al tău? Așa e de câte ori îți iei inima în dinți și pășești către necunoscut, de câte ori depășești limitele impuse de teama de necunoscut? E ceva normal? E ceva în neregulă cu mine? Sau ar trebui să-mi ascult intuiția?
Știu un singur lucru. În locul acela cald și luminos, care părea în regulă, nu mă pot întoarce decât în amintiri și știu ca nu e în regulă să trăiești în amintiri... să trăiești în amintiri nu înseamnă să trăiești. Atunci când nu te poți întoarce, nu poți merge decât înainte. Și mai înfricoșător decât să merg înainte nu e decât să rămân pe loc...
Un pas înainte, și poate voi recrea senzația aceea de familiaritate... Un pas înainte, și poate voi avea senzația că știu încotro mă îndrept.

Life is either a daring adventure ot nothing at all.