O, ba da, am să mă grăbesc cât de tare pot, fără să-mi permit măcar un moment să-mi amintesc de cum era acea iubire când era în floare, să-mi amintesc de ce am avut atâta grija de ea și de fericirea pe care mi-a adus-o, să-mi spun cuvintele de adio... Pentru ca dacă nu mă grăbesc să profit de furia ce-mi dă destulă putere, se va transforma în nostalgie și în speranță, iar adio va deveni o rugăciune...
Tu nu ești un phoenix. N-ai să renaști pentru mine. Nu vreau să aflu dacă eu sunt, pentru ca dacă devin cenușă - ei bine, atunci va fi prea târziu să descopăr că nu sunt. Nu mai vreau să cred în păsări phoenix. Sunt prea rare...
Așa că la naiba cu tot ce iubeam odată. La naiba cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu