Dear hater

Îţi place să mă răneşti, nu? Te face să te simţi bine. Te face să crezi că eşti puternic. Înţeleg... şi îmi pare rău. Te obişnuisem să-ţi cedez ţie visele mele la prima ameninţare...

Dar ştii ceva? S-a terminat cu asta! M-am obişnuit să câştig, iar tu ai face bine să înveţi să pierzi pentru că asta nu va rămâne ultima ta înfrângere.

Am învăţat că deşi pot pierde încercând, nu pot reuşi fără să încerc şi să lupt pentru ce vreau. Tu m-ai învăţat asta. Să te retragi poate fi mai demn decât să fii învins, dar până cand...?

Fiecare gest al tău s-a adunat în mine, m-a înverşunat până ce s-au adunat destule cât să-mi dea puterea să distrug zidul de teamă ce mă despărţea de puterea din mine.
"It makes me that much stronger, so thanks for making me a fighter."

Credeai că m-ai învins? Ai crezut asta vreodată?

Dragul meu, nu era sfârşitul cărţii, nici măcar aproape de el.

Soarele tocmai a răsărit, şi cu siguranţă nu datorită ţie. Abia se încheie prologul...

We are what we repeatedly do. Excellence, therefore, is not an act but a habit.