Și iar stau și plâng ca o idioată ce sunt. A câta oară spun asta, a câta oară scriu asta, a câta oară trec prin asta? A 10-a? A 100-a, a 1000-a? N-aș putea să spun.

A câta oară mă ia prin surprindere când îmi arăți că nu dai doi bani pe mine sau felul în care mă faci să mă simt?

De câte ori o să mai trec prin asta până ce o să încetez naibii să-mi mai pese de ceea ce spui sau faci, până o să înceteze să mă mai afecteze, până o să încetez să-ți mai pic în brațe la orice semn, până o să trec naibii mai departe fără să mai cred că te iubesc?