Ești cea mai complicată chestie în care m-am băgat vreodată.
Sentimentele mele pentru tine sunt complicate, manifestările tale sunt complicate și sunt sigură că și sentimentele tale pentru mine sunt complicate și amestecate. Pentru că da, refuz să cred că nu mai simți nimic pentru mine. Nu știu cum sau în ce fel, dar încă îți pasă al naibii de mult...
Faptul că pari să suferi de personalitate bipolară în ceea ce mă privește nu mă ajută deloc, dar deloc!
Te înțeleg.
Am învățat să citesc prin fațada pe care te străduiești atât de tare s-o întreții și de cele mai multe ori îți pot ghici sentimentele, îți pot intui jocurile, îți înțeleg motivele. Nu întotdeauna vreau să le accept, îmi doresc să n-am dreptate, dar le pot ghici... îți pot anticipa majoritatea reacțiilor. Apoi, chiar când nu mai sunt atentă, mă iei complet prin surprindere și iar mă dai peste cap...
Ar cam fi cazul să nu te mai las să faci asta, știu. Dar e al naibii de interesant... E incredibil cum după tot timpul ăsta încă mă mai surprinzi când mă aștept mai puțin. Ma enervezi când faci asta, dar probabil că asta e ceea ce mă împiedică să mă plictisesc...
M-am trezit stând lângă tine, cu un pahar de vin în față, fără să-mi mai fie teamă să zic sau să fac ceva ce n-ar trebui. Cine-ar fi crezut că o să ajungem să râdem în hohote în mijlocul nopții ca doi prieteni vechi?
Oare ce va fi mâine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu