Voi fi sinceră cu mine. Am să-mi permit asta pentru puțină vreme, acum când negarea nu-mi mai este de folos. Îmi făcusem speranțe. Multe și înalte. Am luat în calcul multe posibilități, dar nu pe asta. Sigur, m-am gândit și la asta, dar nu credeam că ar putea fi așa. Și acum sunt pusă în fața faptului împlinit și nu-mi rămâne decât să trăiesc cu asta. Nu poți controla mereu totul. Din păcate…

Și uite așa o iau de la capăt, doar că nu prevăd, nu scriu un rol, ci improvizez pe parcursul reprezentației. Nu știu dacă să îmi permit să plutesc sau să-mi încropesc o vâslă și să încerc să-mi schimb viitorul. Nu știu dacă în cazul acesta mă pot împotrivi curentului. Nu știu dacă vreau… Mint. În cazul de față știu exact ce vreau, doar că nu știu dacă pot obține ceea ce vreau, nu știu dacă ar trebui, nu știu dacă riscul pe care mi-l asum nu e prea mare. Adică… la urma urmei, n-as avea nimic de pierdut din ce n-aș putea pierde oricum. Doar că nu vreau să recunosc că îmi pasă. Că sunt vulnerabilă. Că sunt umană și am sentimente cu care nu pot lupta, care ajung să mă controleze.

Ce e de preferat, să fii de neatins sau să ai curajul să lupți pentru ceva ce vrei?