Te vreau.
Știu că e greșit, dar asta nu schimbă nimic. Știu că e greșit, dar asta nu m-a oprit niciodată înainte.
Totuși, acum am mai crescut. Ar trebui să fi învățat din consecințele trecute sau ar fi trebuit să capăt curaj?

Îmi pun întrebări, încerc să mă abțin, încerc să te țin departe de mine, pentru că așa ar trebui... dar de ce trebuie asta? Cine naiba dictează ce e corect și de ce îmi pasă mie? I mean, ce contează, dacă asta e ceea ce m-ar face fericită, right? De ce atunci când ceilalți zic că e greșit, asta îmi diminuează fericirea? De ce am nevoie de aprobarea celorlalți pentru a fi deplin fericită? Societatea e messed up sau eu sunt cea messed up și prea nesigură? Asta e societatea sau doar eu am nevoie de aprobarea celorlalți?

Te vreau! La naiba cu tine, la naiba cu faptul că nu faci să-mi fie deloc ușor să mă țin departe de tine. Cred că nu contează dacă am 10 ani sau 30, zâmbetele începuturilor, privirile furișate, atingerile furate nu își pierd farmecul...
Nu asta e cel mai frumos? Când e nevoie de atât de puțin pentru a trezi atât de multe sentimente? Când ai nevoie de atât de puțin pentru un zâmbet, și starea aceea de euforie ascunsă în spatele lui...



I don't wanna want you, keep telling myself
That I don't want you
But I can't have you
It's crazy
It's getting so hard to stay away from you