Cei de la Vama au cerut recent pe Facebook un motiv serios pentru care să-ți refuzi visele...
Motive? Sunt mii. Cred că frica e cel mai mare. Frica de eșec, frica de necunoscut, frica de a ieși din zona de confort, frica de a-ți depăși limitele, frica de a fi judecat. Alt motiv ar fi comoditatea. De ce să îți părăsești viața ta comodă și liniștită ca să alergi după cai verzi pe pereți? Nu ai nicio garanție că și dacă faci tot ce-ți stă în putință, vei obține ceea ce vrei. Un motiv serios? Pentru mine, nu există, dar fiecare consideră altceva ca fiind important, așa că pentru unul va însemna totul ceea ce altul calcă în picioare...
Visele nu sunt pentru toată lumea. Visele sunt de obicei ceea ce te consolează când ai o viață de căcat. Nu oricine are curajul sau puterea de a alerga după visele sale. Nu oricine are nevoie de vise cum au visătorii. Sunt oameni care pot trăi foarte bine în griul cotidian, fără să înceapă să le tremure picioarele, fără să sară de pe scaun simțind nevoia să o ia la fugă încotro văd cu ochii.
În schimb, acei oameni care nu-și găsesc liniștea în monotonie, aceia sunt oamenii care nu-și pot refuza visele. Aceia sunt oamenii pentru care nimic nu e prea mult. Aceia sunt oamenii care nu se mulțumesc cu ce au și care știu că niciun vis nu e prea mare când crezi în el. Aceia sunt oamenii care știu că nu își pot atinge visele decât alergând prostește după ele. Sigur, pe drum mai deviezi, mai prinzi câte-un fluture, dar în cele din urmă visul tău va fi mai aproape decât crezi. Va fi tangibil. Va fi realitate. Va fi visul tău, și va fi încă viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu