Acum nu simt nimic, iar în clipa următoare o avalanșă de emoții mă răvășește... Nu știu ce simt. Nu știu ce vreau, decât că nu vreau să pleci...
Uneori, stomacul meu tresare anticipând atingerea ta. Uneori, mă sprijin de tine când mă iei în brațe pentru că nu văd sensul să mă sprijin pe propriile picioare și să las vreun pic de aer să pătrundă între noi.
Nu amețesc, și stomacul meu nu se strânge ca într-un carusel, când o iau în jos cu o viteză incredibilă. Doar că e ceva în felul în care mintea mea se golește...
E prima dată când sărut un băiat fără să mă gândesc la oricare altul. E prima dată când închid ochii în brațele tale, și cel la care mă gândesc ești tot tu. Nu mă cuprinde starea aceea de exaltare când sunt cu tine, sau când mă gândesc la tine, dar e ceva în felul în care mă liniștești...
Sunt sigură că nu te iubesc, dar e ceva în felul în care mi-ai acaparat gândurile...
Ceva ce nu pot explica. Ceva ce nu înțeleg. Ceva ce n-am anticipat. Ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată că am să asociez cu tine...
Nu e vorba de ceea ce mă faci să simt, pentru că nu e nimic special în asta. E vorba de tot ceea ce ai șters, de toate urmele pe care le-ai găsit în mine și le-ai acoperit...

I took a chance on you. I got so much more than I could've asked for...