Sunt răni despre care știu că m-au adus aici. Știu ca sunt răni din trecutul meu care m-au definit mai mult decât orice altceva. M-au făcut ceea ce sunt astăzi. Dar tot acelea sunt răni pe care le credeam vindecate...
Nu sunt, și încep să mă întreb dacă vor fi vreodată... Să le bandajez nu e destul. Credeam că s-au închis în timp, dar dacă e așa, de ce încep să sângereze la cea mai mică zgârietură?
Știam că n-am să le uit, dar credeam că nu mă mai afectează decât urmele pe care le-au lăsat în mine și nu ele în sine...
Când pierd pe cineva, pierd din nou persoane lăsate de mult în trecut. Fantome se întorc să mă bântuie. Rănile încep iar să sângereze, și mă străduiesc și mai mult să îmi închid cât mai etanș cochilia, să nu mai poată pătrunde nimeni niciodată și să nu mai trebuiască niciodată sa o iau de la capăt.
I'm damaged goods off to see,
Now who would ever wanna be with me?
La un moment dat voi avea iar încredere în cineva. Mult mai greu, mult mai puțină. Apoi mă voi atașa. Niciodată prea tare sau prea brusc, mereu împotriva voinței mele. Dar n-am s-o mai arăt. N-am să mai las pe nimeni să știe că are acea putere asupra mea. N-am să mai risc să-mi arăt vulnerabilitatea în speranța că n-o va descoperi nimeni și astfel nimeni nu va putea profita de ea.
Apoi, invariabil, acea persoană va pleca. Nici nu mai contează dacă pentru că am reușit s-o alung sau pentru că n-am mai fost destul orice-aș fi făcut. Poate împotriva voinței ei, dar fiecare va pleca, mai devreme sau mai târziu. Lăsându-mă cu niște răni pe care am să mă străduiesc să le pansez cum pot, cu bucățele de inimă risipite în vânt... Am să mă conving că m-am vindecat, pentru a o lua de la început și a descoperi în cele din urmă că rănile alea sunt acolo, căutând un motiv să sângereze, mereu mai adânci...
Până când am să mai reușesc să mă adun de pe jos?
Cred că fiecare om are o limită. Ceva gen durere maximă admisă. A mea e mult, mult mai departe decât a altora, dar parcă cu cât îmi revin mai repede cu atât mai repede ajung iar în căutarea acelei limite. Cu cât mă recuprez mai bine, cu atât mai tare mă afund data viitoare.
Unde e acea limită, și mai ales ce se află după ea?
And I hurt so bad,
But I search my skin,
For the entry point,
Where love went in,
And ricoched and bounced around,
And left a hole where you walked out...
I don't know how much more love this heart can lose
And I'm dying, dying from these exit wounds.
It marks a battle, you still feel raw,
A million pieces of me on the floor,
I'm damaged goods off to see,
Now who would ever wanna be with me?
I've got all the baggage,
The drink the pills,
Yeah this is living,
But without the will,
I'm blacking out, I'm shutting down,
You left a hole where you walked out
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu