S-a terminat, chiar dacă niciunul nu o spune. Încerci să te îndepărtezi încet, dar n-am să te las. Asumă-ți deciziile! Găsește-ți curajul să fii sincer. Cred că merit măcar atât...
S-a terminat... iar mă simt de parcă aș pierde ceva, de parcă aș pierde o bucată de lume, deși pierd de fapt un ghimpe de care încerc să scap de ceva vreme... De ce încep să apreciez ceva doar atunci când simt că îmi scapă printre degete? De ce iubesc ceva doar după ce îi dau drumul?

Să lupt să văd dacă pot salva ceva? Să am eu satisfacția că am încercat?
Sau să aleg calea ușoară, să te las să pleci pur și simplu și să-mi salvez orgoliul?