Te-am lăsat să pleci. Fără să spun tot ce avem de zis, tot ce ar fi trebuit să zic, tot ce îți datoram.
Vrei să pleci? Pleacă! Oricum n-aș putea să te țin lângă mine dacă tu nu vrei să stai. Îți promit că n-o să încerc.
Dar să nu îndrăznești să te mai întorci vreodată!
Este totul sau nimic, și dacă alegerea ta nu mai este totul, atunci eu aleg nimic.
Aleg să nu te mai văd până ce îmi ling rănile, aleg să nu te vad fericit fără mine, aleg să încui toate ușile după tine și să nu îți mai deschid vreodată, aleg să nu îți permit să te întorci vreodată, aleg să șterg tot ce ai lăsat în urmă. Aleg să mă eliberez.
La naiba, da, mă doare. N-am să te las să știi vreodată, dar deși e o prostie, da, îmi pasă. Deși am făcut tot posibilul să ma dezlipesc de tine, nu vroiam să te pierd. Deși știu că așa e cel mai bine, că ăsta e lucrul corect, mă doare... Mă străduiesc să nu te urăsc, să nu te disprețuiesc, să nu caut să te rănesc, să încerc să-ți fiu prietenă. Știu că n-am să reușesc, nici nu știu dacă tu chiar vrei asta, dar... nu știu.
Nu e vina ta așa cum nu e nici a mea, atunci de ce vreau să te arunc la gunoi?
De ce mă urăsc pe mine pentru că îmi pasă?
Deși nu primisem ce mi-am dorit, ce îmi doresc, am fost fericită cu tine. Iar acum că asta s-a dus, tind să uit toate modurile în care asta era greșit și tot ce era nasol și nelalocul lui și să-mi amintesc doar atât - că era bine.
People forget what you say and what you do, but they never forget how you make them feel.
Așa că lăsând la o parte tot ce aș vrea să-ți zic, dar n-am s-o fac, vreau să țin minte singurul lucru pe care ți l-aș spune, dacă aș avea ocazia.
Mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu