Nimic, dar nimic, nu ar putea înlocui lumea viselor mele. Lumea în care evadez din tonurile de gri, lumea în care am adunat colțișoare de paradis care nu se potrivesc între ele, dar care împreună, sunt perfecte.
Lumea mea perfectă în care visele mele sunt alăturate viselor celor mai mari și expresivi visători... visele celor care au avut curajul să le împartă cu lumea.
Lumea în care să visezi e sinonim cu a respira, lumea în care îmi regăsesc visele și puterea de a crede în ele.
Lumea în care totul este posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu