Am petrecut atâta timp jucându-ne unul cu celălalt, unul cu sentimentele celuilalt... Poate ca la un moment dat jocurile astea au avut vreun sens. Poate că așa e să fie, poate că e singurul mod în care știm să fim unul cu celălalt...
Dar nu mai avem tot timpul înaintea nostră, așteptând să ne decidem ce vrem, să ne sincronizăm. Eu voi pleca. Poate că și tu. Poate că nu vei mai fi aici când eu mă voi întoarce. Orice-ar fi, nu mai avem timp să ne jucăm, să ne ascundem după deget... Tot ce avem este acum. Știu că te sperie, știu că tocmai faptul că nu mai avem timp te sperie, te îndepărtează, ca să nu te pot răni atunci cînd plec, dar te rog... te rog, nu fugi iar. Nu acum.
Acum e tot ce avem...
(august 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu