Dear hater

Îl vorbești de rău. Mult. Cu fiecare ocazie. Te face să te simți mai bine? Înțeleg de ce. Nu-l poți avea, nu-l poți egala, îl știe toată lumea... trebuie să fie foarte ușor să-l urăști, deși nu ți-a făcut nimic. Pe el și orice altă personalitate demnă de admirație.

Ei bine, mie îmi place. Îmi place cum scrie și îmi place persoana care se reflectă în scrierile lui. Spui ca e nebun? Da, cred că e. Dar nu e ne-bun, opusul lui bun, ci e nebun, opusul lui normal. Opusul lui mediocru. Opusul tău...

Nu pot înțelege de ce ai aspira la a fi normal. Cum poți tinde spre a te pierde în mulțime. Spre a renunța la posibilitatea de a crea o identitate pentru a adopta imitația slabă a uneia care nu te reprezintă și cu care n-ai nimic în comun.

E tot ceea ce disprețuiesc. E tot ce mi-e teamă să ajung.

Pe el îl admir, și nu mi-e rușine cu asta.
Așa că am să continui să-l admir, voi învăța ce e de învățat din tehnicile pe care le stăpânește atât de bine și poate cândva am să ajung și eu pe undeva prin apropierea lui. Pe drumul meu.
Pentru că energia e tot ce am mai de preț, și nu mai văd sensul în a o consuma urând tot ce nu poți fi...