Am nevoie să îmi dau seama cine am fost pentru a putea ști cine vreau să fiu.
Am nevoie să scap de tine, și de parfumul tău de pe pielea mea, și de urmele tale din mintea mea, pentru a putea ajunge la... mine. La ceea ce sunt - fără tine, după tine. Doar de acolo pot începe să construiesc ceea ce voi fi.
Nu mai sunt sigură cine sunt. Multă vreme n-am avut nici cea mai vaga idee cine sunt. Mă defineam prin dorințele mele și, evident, cea mai mare ai fost tu. Mă defineam prin prioritățile mele. Mă luam prin surprindere de fiecare dată, dar ah, cât de previzibilă eram de fapt! Mai ales pentru tine, pentru toată lumea, mai puțin pentru mine.
Cred că e timpul să-mi recâștig locul de cea mai importantă persoană din viața mea. Nu știu exact cum sau când am decis să ți-l acord ție și nu știu nici unde mi-a fost capul în ziua aceea. Sau în oricare din zilele care au urmat.
Nici nu mai contează.
M-am eliberat încet de toate, de toată lumea, și acum - într-un final - mă eliberez de tine.
Am nevoie să mă găsesc pentru că acum știu că va fi o călătorie interesantă - mult mai interesantă decât orice mi-ai fi putut oferi tu.
Cât despre roadele ce mă așteaptă la finalul ei...
Ar fi bine ca lumea să se ferească din calea mea pentru că am atâtea de recuperat. De data asta nu voi mai lăsa nimic să mă oprească, pentru că... nimic nu mă mai poate opri.
Acum sunt liberă și, mai mult decât atât, acum știu asta, și... prețuiesc asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu