Which Gone with the Wind character are you? Your Result: You are Scarlett O'Hara You are the belle of the ball. You may not be so beautiful, but you are charming, have a strong will, determination, and adaptibility. You are, however, selfish, shrewed and vain at times. You do not care what others think of you, and try your best to get what you want. You have sheer will and determination to survive, but unfortunately blinded by love.
You are Rhett Butler
You are Melanie Wilkes
You are Ashley Wilkes
http://www.gotoquiz.com/which_gone_with_the_wind_character_are_you">Which Gone with the Wind character are you? http://www.gotoquiz.com/">Quiz Created on GoToQuiz

and I won't be around, when you figure out, you got exaclty what you asked for (space.)

space in your mind when you think of me, 'cause I'm about to be a memory...

thanks for the memories

ma gandeam azi cat de dor imi este de scoala generala... mi-am dorit atat de mult sa ajung la liceu, pentru ca asta ar insemna ca sunt in sfarsit "mare". dar acum nu ma simt asa, din contra, ma simt mica, sunt nesigura, oarecum speriata... stiam ca va fi altfel, dar credeam ca va fi mai bine. stiam ca am sa-mi fac alti prieteni, ca va fi alt colectiv... nu ma asteptam in schimb sa incep sa-mi pierd incet, dar sigur, prietenii vechi. oamenii care au insemnat totul pentru mine timp de 8 ani. ma intreb, oare chiar poate amestecarea claselor (pentru ca aproape toti am ramas la acelasi liceu) sa stearga pur si simplu tot ce a fost? toate glumele, toate lacrimile sterse prin numai cateva cuvinte, toate certurile si impacarile, toate orele peste care nu cred ca treceam singura, toate pauzele binemeritate, toate orele chiulite la o inghetata sau in parc, jocurile de carti pe sub banca... sunt atatea lucruri care ne-au unit, care mi se revarsa acum in minte, si nu pot sa cred ca putem uita toate acestea...
adica...stiu ca de fapt ar fi grav daca nu s-ar fi schimbat nimic, daca as fi ramas pe loc. e normal sa evoluez, asta e firea lucrurilor... dar e normal si sa-mi fie dor...sa-mi doresc uneori sa ma intorc in timp...nimic nu e vesnic, tocmai de aceea ar trebui sa apreciem ce avem si sa fim constienti ca putem pierde totul in orice secunda... si la urma urmelor, fiecare isi doreste sa schimbe ceva, mai multe sau mai putine, lucrusi semnificative sau nu... ai grija ce-ti doresti... imi dau seama ca sunt intr-o schimbare continua, poate nu ma schimb in sensul in care imi doresc sau la fel de mult pe cat visez, dar totusi evoluez... oare chiar mi-as dori sa raman blocata in timp?
c'est la vie... nu ma pot intoarce in timp decat cu ajutorul amintirilor, in mintea mea... mi se face frica de monstrul numit uitare... desi poate mi-ar fi mai usor daca as uita totul, daca nu as mai avea de ce sa imi fie dor... si totusi... asta ar presupune sa uit tot ce am invatat... si... pana la urma fiecare lucru isi are rostul lui... asa ca accept ce imi e dat, zambesc, pentru ca maine poate fi mai rau, si ma bucur ca nu am ramas incremenita in timp si spatiu... oricat de placut ar fi la inceput, m-as plictisi ingrozitor... prefer problemele, cu bucuriile ce le urmeaza, si care imi mentin mintea in alerta, care ma fac sa traiesc cu adevarat...

love doesn't ask why

dragostea nu depinde de noi. vine de la sine. "love doesn't ask why". asa e. nu tine cont decat de ea, nu gandeste, ignora orice fel de ratiune. e ca un zbor, acolo sus, undeva... am in minte un cer senin, albastru, nori albi, pufosi...
si daca nu poti iubi ce esti? s-au intrebat mari autori... concluzia la care au ajuns a fost nimic. iubirea e totul. e cea care te ridica din pat dimineata, care te scoate din casa, care te face sa vrei sa continui cand de fapt ai vrea sa lasi totul balta, care iti da puterea sa realizezi si imposibilul. nu conteaza de ce, sau pe cine sau ce iubesti. nu conteaza daca iubesti o alta persoana, natura, florile, poezia, muzica, pe tine sau pur si simplu viata in sine. conteaza doar acel sentiment pur, inocent, care parca nu'si are locul in lumea capitalista de astazi... si totusi, daca pana si dragostea ar disparea cu desavarsire, unde am ajunge? atatia dintre noi alearga prin viata dupa faima si bani, uitand de familie, prieteni si tot ceea ce ar putea sa-i faca fericiti cu adevarat, fara sa alerge mereu dupa mai mult...

queen bee

Three words, eight letters. Say it, and I'm your's.
I....I...
Thank you. That's all I needed to hear.

you're my daydream

Shadows fill an empty heart
As love is fading,
From all the things that we are
But are not saying.
Can we see beyond the scars
And make it to the dawn?

Change the colors of the sky.
And open up to
The ways you made me feel alive,
The ways I loved you.
For all the things that never died,
To make it through the night,
Love will find you.

What about now?
What about today?
What if you're making me all that I was meant to be?
What if our love never went away?
What if it's lost behind words we could never find?
Baby, before it's too late,
What about now?

The sun is breaking in your eyes
To start a new day.
This broken heart can still survive
With a touch of your grace.
Shadows fade into the light.
I am by your side,
Where love will find you.

(chris daughtry)