tik-tok

melodia asta ma binedispune. nu stiu de ce. dar ma face si sa ma gandesc la timp, la ce inseamna... timpul, care rapeste atatea si lasa in urma numai amintirea sa ne chinuie cu ceea ce am avut sau am mai putea avea, dar am pierdut. sau poate sa ne motiveze cu ce am putea avea daca ne straduim? daca am vrea cu adevarat? ("if we can dream it, we can do it")
mi-e dor de atat de mult lucruri. sunt oameni cu care imi petrec cea mai mare parte a zilei, dar tot mi-e dor de ei acum, singura, pe intuneric, in fata calculatorului, ascultand muzica lui kesha. sunt oameni care au insemnat totul pentru mine, i-am pierdut (pentru totdeauna) si totusi sunt mereu cu mine in amintire. chinuindu-ma, stiind ca amintirile frumoase, acum doar ganduri fugare, erau candva realitatea. erau, si nu vor mai fi. si in acelasi timp adcandu-mi un zambet pe buze...

sweet dreams

"vor fi momente in viata in care vei simti ca totul s-a sfarsit. nu va fi decat inceputul."
inceputul cui? inceputul drumului spre fericire sau acela va fi doar inceputul durerii?
de ce toata lumea vorbeste despre sfarsit? da, toate se sfarsesc. zilele, noptile, relatiile, certurile, momentele de bucurie si lacrimile. dar oare chiar trebuie sa ne concentram pe ceea ce "se termina"? oare ceva cu adevarat important pentru noi se poate termina vreodata? poate doar odata cu imaginatia. sau mai bine zis odata cu libertatea imaginatiei.
toata lumea imi reproseaza ca sunt o visatoare, ca sunt aiurita, ca ma pierd in lumea mea si nu mai sunt atenta la ceea ce e in jurul meu. eu zic ca sunt foarte atenta la ceea ce ma inconjoara, dar la acele lucruri din realitate pe care majoritatea le trec cu vederea... da, traiesc in lumea mea. asta e felul meu de a fi. am incercat sa ies de acolo, dar nu am putut face fata realitatii fara vise si imaginatie, si daca lumea traieste astfel inteleg toti nervii, tot stresul, poate chiar razboaiele in incercarea unora de a-si impune vointa la o scala mare. poate chiar ii admir pe cei care pot suporta asa ceva. dar eu nu pot. fara sa visez nu ajung niciunde. cum poti sa devii mai bun daca nu visezi la altceva, te inchizi in tine si accepti ce-ti ofera ceilalti? si totusi nimeni nu ma intelege, toti vor sa ma schimbe. ce ar trebui sa fac?