N-am să-ți spun că te iubesc într-o zi de 14 februarie.

Îți voi spune ca te iubesc atunci când te voi iubi atât de mult, încât va trebui să-mi eliberez iubirea ca să-mi pot aminti să respir, când te voi iubi atât de mult încât nu-mi va păsa cine mă aude, într-o zi de luni sau într-o duminică leneșă, într-o frumoasă zi cu ploaie sau într-o dimineață în care mă voi trezi sub raze calde de soare, în brațele tale, leneșă și ciufulită, dar prea fericită ca să mai am loc de altceva...

Pentru că iubirea nu e un clișeu și nu pot s-o las să devină unul, nu pentru mine, nu acum și nu la bătrânețe, niciodată.
Pentru că dacă să iubești devine un clișeu, o rutină notată în calendarul minții, o singură dată pe an unanim acceptată, cu ce naiba mai rămânem?

Și totuși... te iubesc.