Fericirea n-are nimic a face cu evenimente, oameni, fenomene, etc. Totul tine de atitudinea cu care le intampini pe toate. N-am inteles asta pana acum... mereu era ceva acolo, undeva in spatele mintii, care-mi umbrea fericirea in minutul doi de indata ce o remarcam.
Am reusit sa le dau drumul celor care reuseau sa ma raneasca fara vreun cuvant de la kilometri distanta si... ma simt bine. Gata cu grijile. Sigur, imi bat capul in continuare cu toate prostiile, pentru ca nimeni n-a inventat inca un buton "shut down" pentru ganduri. Eh, asa sunt eu, imi fac griji pentru probleme care nici macat nu existau inainte sa incep sa gandesc, supraanalizez totul... nu mai conteaza. Nu mai las asta sa ma controleze. Nu mai neglijez ceea ce conteaza cu adevarat doar pentru ca nu este totul perfect. Viata e frumoasa daca o lasi sa fie.
Eu am tot ce-mi doresc in timp ce alte sute de oameni pierd tot ce au sau mor de foame, de ce sa-mi bat joc de asta impunandu-mi sa fiu nefericita?
Happiness is a direction, not a place.
(sunt curioasa cat ma tine)