luni, noiembrie 18, 2013

Dacă acasă aveam totul, de ce n-am fost niciodată cu adevărat fericită?
Nu pot numi nici măcar un singur lucru care să-mi fi lipsit. Totuși, încetasem să mai fiu fericită de mult...
Fericirea devenise urmarea imediată și temporară a vreunei gratificări, și trebuia să lupt constant pentru mai mult, mai bine, mai... diferit pentru a menține o aparență temporară a fericirii.
Uitasem că poate fi și altfel. Uitasem că fericirea nu trebuie întreținută constant prin artificii complicate, că fericirea înseamnă doar... să te bucuri de ea.
Credeam că am fost o proastă că am aruncat la gunoi tot ce aveam sperând ca o să reconstruiesc totul aici... Ah, ce bine-am făcut!
Mă întreb dacă aș fi reușit vreodată să mă desprind de tot ceea ce mă trăgea în jos dacă aș fi rămas. Mă întreb dacă mi-aș fi dat seama vreodată că îmi fac rău dacă aș fi rămas. Cel mai frumos e că... nu prea contează.

Cel mai frumos lucru în a lăsa totul în urmă e că nu îmi mai e frică să mă desprind de oameni doar pentru că au însemnat cândva mult, doar pentru că cred ca am nevoie de ei. Atunci când pleci nu mai ai nevoie de nimeni, și în momentul în care realizezi asta, totul se schimbă.

Aveam nevoie disperată de cineva, ceva, orice... Nu știam ce și nu știu nici acum, dar știu că am găsit ce căutam. Viața mea are sens din nou, fără vreuna din bucățile din trecut, și sunt fericită pentru că e zi, sau pentru că e soare, sau pentru că plouă, sau pentru că mirosul cafelei dimineața e minunat. Nu știu de ce sunt fericită, doar sunt.
Mi-am depășit cea mai mare temere. Nu-mi mai e frică să pierd. Am pierdut deja tot, și sunt bine. Orice-aș pierde acum, știu ca nu mă va distruge. Orice-aș pierde, nu-mi mai e frică să o iau de la început... Poate că nu e rău să renunți și să începi din nou. Aș fi putut muri prinsă în lupta de a-mi reconstrui viața pe care credeam că trebuie să o am fără să-mi dau seama că asta mă trage in jos. Poate că sunt lucruri care nu mai pot fi reparate nicicum...

Singurul lucru care mă sperie acum e să mă întorc. Să văd exact ce-a rămas din ce-a fost.
Sigur că e trist să-ți vezi trecutul în ruine. Dar acum nu va mai fi promisiunea că într-o zi voi scăpa de-aici, ci siguranța că altundeva am la ce să mă întorc...

If it scares you, it probably is exactly what you need.