what a girl wants

o cana de cappuccino si o raza blanda de soare, sau poate cateva stele... uneori e tot ce am nevoie sa ma simt bine.

sa mai spuna cineva ca fetele sunt complicate.

to do list

Sometimes, survival is all the living I can handle.

fericire.

Through strength I found love,
In time I found myself in happiness...














cred ca am inceput sa ma obisnuiesc cu toamna. am invatat sa simt ploaia, sa nu-i mai simt raceala ci sa-i vad stralucirea. mi-am amintit cum sa privesc frunzele galbene si sa vad lumina soarelui in ele, si nu amintirea vremurilor verzi. si am supravietuit testului la mate, nu ma mai poate opri nimic. nu ma mai poate supara nimic. sunt fericita pur si simplu, pentru nimic si pentru nimeni. sunt fericita pentru ca traiesc, pentru ca aerul imi inunda plamanii si ii umple cu acel miros imposibil-de-definit care ramane mereu dupa ploaie, acel miros care aminteste de soarele de dupa furtuna. pentru ca ploaia ma face sa ma simt curata, ma face sa cred ca o iau de la capat, ca a luat ea tot ce a fost rau pana acum, lasand in urma doar stralucirea.
cred ca asta e fericirea!

Each morning when I open my eyes I say to myself: I, not events, have the power to make me happy or unhappy today. I can choose which it shall be. Yesterday is dead, tomorrow hasn't arrived yet. I have just one day, today, and I'm going to be happy in it.

(Groucho Marx)

mi-e dor de vara.

Fi-atent ce-ti spun, poate ca-s nebun…
Noaptea asta ce… eu ma urc in tren…
Ma dau jos la mare… si-n talpile goale…
Fug sa o sarut… si la ea ma duc.

Mi-e dor de…. mareeee, Mi-e dor de…. varaaaa , Mi-e dor sa ma ud de-un val
Mi-e dor de…. mareeee , Mi-e dor de…. varaaaa , Mi-e dor sa adorm iar pe mal

Vantul s-a ascuns, nu mi-a mai raspuns…
Vreau sa o iau din loc, simt ca ma sufoc…
Mi-e dor de-o betie… si de inca o mie…
Fluturi iar sa simt si-apoi sa te mint.

Mi-e dor de…. mareeee, Mi-e dor de…. varaaaa

poate pentru ca o asociez cu vacanta, marea e pentru mine fericirea suprema. inseamna libertate. indiferent daca sunt indragostita, suparata, beata, obosita sau daca vreau doar sa ma distrez in orice fel, marea e cadrul perfect...
putine sunt zilele reci de iarna din timpul scolii in care sa nu-mi fie dor de ea.

here we go again

se presupune că timpul vindecă totul. oarecum e adevărat, adică te obişnuieşti cu orice dacă ai destul timp la dispoziţie, după care începi să accepţi realitatea. chiar şi durerea e mai puţin reală, tot mai puţin intensă: începe să treacă şi ea în amintire. dar totuşi rămâne... ascunsă undeva adânc, poate îngropată sub alte amintiri, de fapt ea nu aşteaptă decât o şansă să iasă la suprafaţa.
fii sigur că o va găsi-dorul i-o va asigura.

ochii care nu se văd se uită. da... oarecum. începuse să fie aşa şi pentru mine, până m-a izbit vocea ta iar ochii tăi mi-au revenit în minte, luând-o (din nou) sub stăpânire.
se pare că transa nu a fost aceea in care te iubeam; nu am ieşit din ea aşa cum crezusem. transă a fost doar aceea în care nu te mai iubeam; vocea ta m-a readus la realitate.
noi speranţe îmi hrănesc visele, le dezgroapă pe cele uitate, ţes altele noi în jurul tău. am început iar să mă amăgesc cu imagini idealizate, nimic altceva decât roadele imaginţiei mele, pe care totuşi tu continui să o alimentezi cu speranţe (false) atunci când raţiunea urlă disperată că nu sunt reale.
dar cine stă să o asculte? tu eşti mai real decât ai fost în mult timp, iar asta e tot ce am nevoie. braţele tale de fum s-au strâns în jurul meu, şi parcă nu-mi mai pasă că vântul le-a spulberat. au fost aici, iar asta e tot ce contează. ştiu că vocea ta le va trimite înapoi şi că strânsoarea lor va fi chiar mai puternică. acum şi mereu.
cu ajutorul lor, navighez spre tine şi nu mă voi opri până nu ajung. purtată pe un ocean de vise luna mă veghează, noaptea-mi e protectoare. zorii îmi vor spulbera visul, dar ştiu ca mâine seară îl voi reconstrui...

un vis.

un vis in minte
un prim pas in urma
teama de ploaie sau bruma
si-un drum lung inainte.

destinatie de neatins?
acum nu conteaza.
uita ce urmeaza!
orizontu-mi e necuprins.

un vis.
o lume noua,
verdeata si roua,
raza de soare, caldura si bis.

l-am mazgalit pe-o foaie
ca sa nu-l uit
pentru c-am banuit
c-o sa-l pierd in ploaie.

i miss you

"de parca n-as sti cand mi-e dor
ca totu-i trecator."

de ce exista amintiri?

ca sa nu pierdem de tot anumite momente?
daca da, magia se pierde oricum.

sa ne consoleze tristetea?
daca da, nu-si fac treaba.

sa ne arate calea sau sa ne motiveze?
daca da, ne tin in loc.

sa ne raneasca dezgropnad trecutul?
daca da, felicitari. au reusit. m-au facut sa-mi fie dor.

a astepta.

stii momentele alea de asteptare nebuna? cand astepti un eveniment care devine atat de important incat nu mai faci altceva decat sa-l anticipezi, iti derulezi in minte mereu alte si alte variante posibile, le tai colturile, le pilesti, vopsesti, admiri si refaci la nesfarsit? aproape toate sunt exact asa cum iti doresti tu sa se intample. pornind de la ceea ce stii ca ar putea fi, adaugi culori tot mai placute tie, refaci fundalul, actiunea, personajele, interpretii, replicile, recuzita si costumele pana ce devine un vis nebunesc.

acelea devin mereu evenimentele care ma dezamagesc.

lucrurile care s-au transformat in cele mai frumoase amintiri au pornit mereu din lucruri marunte, momente de care imi era teama, nesemnificative, sau despre care nici nu stiam ca vor exista.
cand anticipez un moment, cand imi bat capul cu el mult timp, cu fiecare secunda in plus petrecuta in imaginarea lui creste dezamagirea care ma asteapta. oricat de frumos ar iesi, nu poate concura cu imaginatia mea si in loc sa ma bucur de el il voi compara cu standardele imposibile la care, evident, nu s-a ridicat.
asa ca incerc sa nu-mi bat capul. sa ignor viitorul, sa ma desprind de trecut. vreau sa ma las surprinsa. dar cu cat incerc mai mult, cu atat e mai greu. cum imi opresc gandurile?
care e leacul pentru un visator?

"I am a dreamer and when I wake
You can't break my spirit - it's my dreams you take."

mi-e dor de...

mi-e dor de prima iubire. sa fiu beata de dragoste si sa nu-mi mai pese de altceva. sa ma droghez cu vise nebunesti de cai albi si printese si sa nu-mi mai revin.
acum sunt in sevraj. timpul mi-a taiat aripile si le-a luat cu el, oricat de high as fi nu mai pot zbura printre norii cerului nr. 9.

mi-e dor sa mai fiu un copil. sa traiesc in lumea mea si sa nu am habar de altceva. sa stiu sa observ, sa stiu sa-mi imaginez. acum am uitat cum sa compar fire de iarba; cum sa gasesc flori de gheata in stratul de zapada si animale de vata pe cer.
acum sunt "educata", cunostintele imi impovareaza fantezia si nu mai pot indeparta umbra realitatii.

mi-e dor de mine, asa cum eram inainte sa incep sa pierd. inainte sa fiu ranita. inainte sa invat ca exista si raul pe lumea asta, inainte sa stiu ca e real. inainte sa-mi pierd increderea.
acum... am crescut "mare".

daca e ceva ce ma face sa ma gandesc la sfarsit si la ce se pierde, aceea e toamna.