o alta vara se duce... cred ca pot spune ca s-a dus. ma simt goala pe dinauntru. sa fie inceputul scolii sau sfarsitul verii de vina? de ce de cate ori se termina vara am senzatia ca am pierdut ceva? acum e si mai rau, chiar am pierdut... fara sa fie vina mea in vreun fel, va fi ciudat sa ma intorc la "normal" si sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai e... pe de alta parte ma sperii pentru ca s-a mai dus un an, abia acum constientizez. pentru mine nu iunie e sfarsitul. acela e doar inceputul. septembrie in schimb... e apusul. zilele pana acum spontane, lenese, calde, roz, nebune, dictate de dispozitie se apropie de monotonie, un ton de gri, se vor tara una in alta, la fel, cu un program impus de altii, cu multe de facut, putin timp liber si putin somn. fiecare noapte pierduta de acum va deveni o zi de amorteala, diminetile de somn devin un vis, o amintire. why do all good things come to an end? si timpul... timpul asta tradator care fuge fara sa stii, care incepe sa se tarasca odata cu orele luuungi si profii plictisitori, care o ia din nou la goana in pauza si uita sa mai treaca ora urmatoare...
nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea... asta singur intr-o zi de vara vei afla. damn true. tot vara imi aminteste. si nenorocitele aste de amintiri, in loc sa-mi incalzeasca zilele gri de iarna, nu fac decat sa-mi faca in ciuda cum ar putea fi daca n-as merge la scoala...
i feel in my heart... the start of something new. a fost frumos cat a tinut, e timpul sa ma obisnuiesc ca a trecut si sa iau ce e mai bun din noul inceput. sa pun punct, sa pun prezentul vacantei in caseta cu amintiri, sa las praful sa se depuna pe poze si sa incep o noua pagina.
moving on is simple. it's what i leave behind that makes it so fucking difficult. hope it'll be worth it.
