luni, martie 07, 2011


Sunt un cântec de vioară... ascultă-mă şi mă vei iubi!
Ştiu că eşti ocupat, obosit, dar opreşte-te câteva minute şi ascultă ce am să-ţi spun.

N-am să te forţez să rămâi. Dar dacă pleci acum, primele mele acorduri vor veni cu tine. Tu poate n-ai vrut să mă aculţi, dar mi-ai auzit începutul şi-ţi va rămâne în minte. Te va urmări, te va bântui mereu.
Dacă tu pleci, plec şi eu. Voi găsi pe cineva care să mă asculte. Tu însă nu-ţi vei găsi liniştea din cauza acestui început pe care tu l-ai retezat. Te vei întoarce, mă vei căuta.

Nu mă vei găsi. Dacă pleci acum, plec şi eu.

Pentru că nu mi-ai lăsat nimic nu va exista nimic ce să mă cheme înapoi, nimic ce să mă facă să privesc în urmă, nimic ce să mă poată face să regret.
În timp ce melodia mea te va bântui, eu voi fi liberă să-mi găsesc liniştea şi să fiu fericită.

Eu nu mă voi întoarce.