Brucas

Luke: Brooke, I’m sorry.
Brooke: Yeah, sorry you got caught.
Luke: No, I didn'tmean to hurt you.
Brooke: You did not just say that to me.

Brooke: How could you cheat on me with my best friend?
Lucas: Brooke, I never meant to hurt you.
Brooke: That doesn't really matter, Lucas. 'Cause in the end it all hurts just the same.


si totusi, ea nu se poate opri din a-l iubi.
There are 82 letters in here, and they're all addressed to you. I wrote them all this summer. One a day, but I never sent them 'cause I was afraid.... I was afraid of getting my heart broken again, like before. 'Cause you hurt me so bad, and I was afraid to be vulnerable . And I was afraid of you and the way that you make me feel. And I know that doesn't matter now after what I did, but I just thought that you should know. This was how I spent my summer Luke, wanting you... I was just too scared to admit it.

absolutely :x

regrete

"let the guilt find it's way. let go!"
cred că mereu e aşa când cineva pleacă. te gândeşti la toate greşelile tale, la tot ce ai fi putut face şi n-ai făcut, la toate lucrurile pe care le-ai făcut greşit, cu bună ştiinţa sau nu.
de ce, de ce trebuie să pierdem pe cineva ca să ne dorim să ne revanşăm? ca să ne dăm măcar seama de ce am făcut, că putem repara lucrurile? niciodata nu e prea târziu. telefoane sunt şi la capătul lumii. dar dacă o persoană moare? ce mai e de făcut atunci?
viaţa e prea scurtă, iar noi continuam sa uitam asta si o lasam sa treaca pe langa noi...

the best way out is always through.

Vreau să fiu o rază de soare... Să te incălzesc, să mă reflect în părul tău şi apoi să mă pierd în mare, cu misiunea terestră îndeplinită.
Vreau să fiu aerul pe care îl respiri... Să te alimentez cu oxigen, fie şi pentru câteva secunde, şi poate să te mai pot mângâia odata pe obraz în timp ce mă dai afară pentru a-i face loc următoarei.
Vreau să mă pot ascunde în bătaia vâtului... să-ţi mângâi părul şi în acelaşi timp să te pedepsesc biciundu-ţi faţa.
Vreau să fiu lângă tine, indiferent de ce e nevoie pentru asta.

I wish we could just stop and be kids for one more day... but things will never be the same again.

my wish on an airplane

Încep să mâzgălesc numele tău în agendă, dar mă opresc şi încep să şterg, speriată de cât de tare se vede linia neagră a creionului. pentru că nu vreau să ştie nimeni că ţin la tine? pentru că nu sunt sigură de ce simt? sau tocmai intensitatea sentimentului m-a speriat si m-a oprit?
aş vrea o gumă de şters. una magică. nu-mi pasă dacă e moale sau nu, dacă e neagră sau roz, dacă e mică sau mare. nu-mi pasă dacă şterge creionul sau chiar pixul de pe hârtie sau nu. vreau în schimb să ştearga persoane, gesturi, sentimente... liniile strâmbe sau tremurate şi petele de cerneală din mintea mea, greşelile de ortografie sau punctuaţie. şi să nu facă prea multă mizerie.
şi dacă o primesc, vreau şi un manual cu instrucţiuni de utilizare! da, pentru noua mea gumă de şters! pentru că nu ştiu cum va afecta ea prezentul, viitorul... daca noile desene vor fi la fel de bune, dacă le voi putea reface pe cele vechi..