vineri, mai 25, 2012

Copilul și mingea

În drum spre casă, o imagine mi s-a întipărit în minte. Un copil, așezat pe bordură, cu o minge pe genunchi, cu coatele sprijinite pe genunchi și bărbia sprijinită în palme.
Poate că își aștepta prietenii.
Poate că prietenii aceia aveau să vină, dar dacă nu există acei prieteni? Dacă era trist nu pentru că era plictisit să aștepte, ci pentru că se plictisise să se joace singur cu acea minge?
Am auzit nenumărate povești despre fotbalul din fața blocului cu vecinii, despre cât de frumos era când n-aveai altă grijă, sau pur și simplu cât de frumos era când nu conta statutul social sau ce haine porți ca să ai prieteni.
Ei bine, dacă e așa, ce e cu copilul dat la o parte? Mereu există câte unul. Cum e să fii acel copil? Cum e să crești fără prieteni, uitându-te la alții cum se joacă, prea timid să intri în vorbă și totuși prea mic să înțelegi de ce nu ești și tu acolo?
Cum e să fii acel copil? Cât de greu trebuie să-i fie? Va face vreodată parte dintr-un grup, sau va rămâne marcat?

Cum e să crești fără prietenii de pe stradă? Cum e să crești doar cu o minge cu care să trebuiască să te joci lovind-o de perete și așteptând să se întoarcă?

joi, mai 24, 2012

Te deranjează dacă uităm puțin de lume? Putem da ochii cu ea și mai târziu...
Mi-ai lipsit.
Înainte să trebuiască să împart cu altcineva atenția ta, vreau să te pot săruta în voie, cât pentru tot timpul în care n-am făcut-o decât în amintire...
Mă bucur să te văd.

miercuri, mai 23, 2012

Toate simțurile mele dansează, de parcă, vorba unui amic, totul în jur e muzică.
Îmi las ochii pe mare, să plutească și să nu încarce gândurile. N-am prea multe acum, domină doar iubirea și câteva griji pe care mi le fac pentru păstrarea pe termen lung a acestor sentimente copleșitoare. Și a acestui bărbat, care mi-a resetat creierul și sufletul.


Mihaela Rădulescu

vineri, mai 18, 2012

Cred că e greu să te obișnuiești cu ceva ce n-ai mai avut niciodată... Pe de-o parte, e minunat că știu să apreciez fiecare moment, dar frica cu care trăiesc pentru asta e un preț prea mare... sau nu?

Să fie frica de vină? Nu, nu e frică. Sau, cel puțin, nu e doar frica. Chestia aia cu îmi place să ascult o minciună când eu de fapt știu adevărul... Ei bine, mie nu îmi place! Nu în cazul ăsta. De data asta contează, și poate de aceea doare. Ți-am acordat acea brumă de încredere tocmai pentru că mi-ai spus totul, dar poate că m-am culcat pe o ureche. Îmi povesteai totul, ce s-a întâmplat? Sau mințeai de la început? Nu aveam prea multă încredere în tine, și ar fi fost o prostie să am. Poate ca prostia a fost să mă gândesc măcar că ai merita-o...
If it seems too good to be true, it probably is.

Îmi tot repet că nu e mare lucru... Și nu e mare lucru, atunci de ce ai minți? Ce s-a schimbat? Sau e mai mult de atât?
Probabil că nu e nimic, și există o explicație perfect nevinovată. Dar eu nu vreau să-ți ascult motivele... Pentru că în timp ce am să mă gândesc că sunt o fraieră că am exagerat atât o prostie neînsemnată, undeva în sinea mea am să mă întreb dacă nu cumva acea poveste era pregătită special pentru mine...

joi, mai 17, 2012

Don't date a girl who reads

...Die, but only after you observe that the girl who didn’t read never made your heart oscillate with any significant passion, that no one will write the story of your lives, and that she will die, too, with only a mild and tempered regret that nothing ever came of her capacity to love.

Do those things, god damnit, because nothing sucks worse than a girl who reads. Do it, I say, because a life in purgatory is better than a life in hell. Do it, because a girl who reads possesses a vocabulary that can describe that amorphous discontent as a life unfulfilled—a vocabulary that parses the innate beauty of the world and makes it an accessible necessity instead of an alien wonder. A girl who reads lays claim to a vocabulary that distinguishes between the specious and soulless rhetoric of someone who cannot love her, and the inarticulate desperation of someone who loves her too much. A vocabulary, god damnit, that makes my vacuous sophistry a cheap trick.

Do it, because a girl who reads understands syntax. Literature has taught her that moments of tenderness come in sporadic but knowable intervals. A girl who reads knows that life is not planar; she knows, and rightly demands, that the ebb comes along with the flow of disappointment. A girl who has read up on her syntax senses the irregular pauses—the hesitation of breath—endemic to a lie. A girl who reads perceives the difference between a parenthetical moment of anger and the entrenched habits of someone whose bitter cynicism will run on, run on well past any point of reason, or purpose, run on far after she has packed a suitcase and said a reluctant goodbye and she has decided that I am an ellipsis and not a period and run on and run on. Syntax that knows the rhythm and cadence of a life well lived.

Date a girl who doesn’t read because the girl who reads knows the importance of plot. She can trace out the demarcations of a prologue and the sharp ridges of a climax. She feels them in her skin. The girl who reads will be patient with an intermission and expedite a denouement. But of all things, the girl who reads knows most the ineluctable significance of an end. She is comfortable with them. She has bid farewell to a thousand heroes with only a twinge of sadness.

Don’t date a girl who reads because girls who read are the storytellers. You with the Joyce, you with the Nabokov, you with the Woolf. You there in the library, on the platform of the metro, you in the corner of the café, you in the window of your room. You, who make my life so god damned difficult. The girl who reads has spun out the account of her life and it is bursting with meaning. She insists that her narratives are rich, her supporting cast colorful, and her typeface bold. You, the girl who reads, make me want to be everything that I am not. But I am weak and I will fail you, because you have dreamed, properly, of someone who is better than I am. You will not accept the life of which I spoke at the beginning of this piece. You will accept nothing less than passion, and perfection, and a life worthy of being told. So out with you, girl who reads. Take the next southbound train and take your Hemingway with you. Or, perhaps, stay and save my life.

Yes, yes, I will stay - even though you're the one saving me...

Vreau să fiu acea fată pentru tine. Vreau să fiu acea fată, pentru că astea sunt genul de lucruri care îți merită timpul.
Și da, sunt enervantă și pretențioasă și insistentă, și o visătoare, cu imaginația îmbogățită de ceea ce cred că sunt sute de cărți, mii de versuri. Nu mi le prea amintesc. Memoria mea e limitată. Dar pe cele pe care nu le-am uitat, le am gravate în inimă. Le mai caut din când în când, regăsirea e mereu la fel de dulce.
Sunt pretențioasă, pentru că am cunoscut perfecțiunea - multe feluri de perfecțiune, și niciun motiv nu e destul de bun ca să n-o caut și în poveștile mele. Dar dacă ai răbdare cu mine, vei primi atât de multe înapoi. Nu, n-ai să te plictisești. Am să-ți arăt și ție perfecțiunea, cea găsită de mine, până o găsești pe-a ta.
Am să te pun sa citești noua mea obsesie, după care am să mă cert cu tine pentru că tu ai interpretat-o altfel decât mine. Am să încerc să te conving, dar n-am să-ți spun ca felul în care o vezi tu îmi arată ce îmi scăpase, despre carte și despre tine. Am să-ți povestesc despre fiecare nouă lectură și ai să dezlănțui iadul dacă ignori sclipirea din ochii mei și nu-mi împărtășești entuziasmul.
Fugi de mine, pentru că nu te poți ascunde. Fugi, cât mai poți! Pentru că n-am să accept să nu mă bagi în seamă. Pentru că voi vrea să știu totul despre tine, nu despre ziua ta ci despre mintea ta. Pentru că îți voi descoperi slăbiciunile și le voi explora. Pentru că îți pot distinge nuanțele cuvintelor și oscilațiile vocii și voi auzi tot ce nu vrei să-mi spui.
Și pentru că n-am să accept să mă plictisești, pentru că am să mă îndrăgostesc și am să te acaparez si apoi am să mă plictisesc când ți-e lumea mai dragă.
Și atunci, totul va fi pierdut, pentru că eu voi fi cea care o va lua la fugă.

marți, mai 15, 2012

Date the girl who reads

Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.
It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas, for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry and in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.

She has to give it a shot somehow.

Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.
Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who read understand that all things must come to end, but that you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.
If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.
You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.
Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.
Or better yet, date a girl who writes.

You're better off alone!
But still, you know I'll always come back to you.

Nu sunt ce par a fi

Nu, nu sunt așa cum mă vezi tu. Nu, nu sunt ceea ce par - nu pentru cei care au răbdare să privească mai atent, de la o distanță mai mică. Dă-mă jos de pe acel piedestal, pentru că odată ce am să cad, totul va fi pierdut... Poate nu pentru mine, dar cu siguranță pentru noi.

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârsit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut să fiu...

duminică, mai 13, 2012

Acum nu simt nimic, iar în clipa următoare o avalanșă de emoții mă răvășește... Nu știu ce simt. Nu știu ce vreau, decât că nu vreau să pleci...
Uneori, stomacul meu tresare anticipând atingerea ta. Uneori, mă sprijin de tine când mă iei în brațe pentru că nu văd sensul să mă sprijin pe propriile picioare și să las vreun pic de aer să pătrundă între noi.
Nu amețesc, și stomacul meu nu se strânge ca într-un carusel, când o iau în jos cu o viteză incredibilă. Doar că e ceva în felul în care mintea mea se golește...
E prima dată când sărut un băiat fără să mă gândesc la oricare altul. E prima dată când închid ochii în brațele tale, și cel la care mă gândesc ești tot tu. Nu mă cuprinde starea aceea de exaltare când sunt cu tine, sau când mă gândesc la tine, dar e ceva în felul în care mă liniștești...
Sunt sigură că nu te iubesc, dar e ceva în felul în care mi-ai acaparat gândurile...
Ceva ce nu pot explica. Ceva ce nu înțeleg. Ceva ce n-am anticipat. Ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată că am să asociez cu tine...
Nu e vorba de ceea ce mă faci să simt, pentru că nu e nimic special în asta. E vorba de tot ceea ce ai șters, de toate urmele pe care le-ai găsit în mine și le-ai acoperit...
I took a chance on you. I got so much more than I could've asked for...

joi, mai 10, 2012

Te vreau atât de mult, încât nu mai vreau decât să nu te mai las să mă atingi vreodată - pentru că mi-e atât de frică că o să dispari, și se spune că să-ți înfrunți frica e singurul mod în care o poți învinge...

duminică, mai 06, 2012

marry me!

If I interrupt my reading just to text you back, you should marry me.

vineri, mai 04, 2012

Ai nevoie de mai mult timp...
Dar, dragul meu, e singurul lucru pe care nu ți-l pot da. E singurul lucru pe care nu-l avem...

joi, mai 03, 2012

Înapoi

Acum înțeleg că era un drum circular, și că odată întorși de unde am plecat, după atâta timp, ar fi fost o prostie să pornim iar la drum, știind că nu ne va duce niciunde...
Când nu mai există cale de întoarcere, nu poți merge decât înainte...

miercuri, mai 02, 2012

Îți spuneam că îmi place să scriu când sunt supărată, că e singurul lucru care mă calmează, și ai râs. Ai spus că asta nu se pune, pentru că să scrii despre cât de proști sunt oamenii nu este artă. Cât mi-ar plăcea să îți demonstrez cât de puține știi despre mine, dar n-am să-ți pun totul pe tavă chiar așa...

Probabil că ai dreptate, dar acum sunt supărată, așa că am să scriu, până îmi găsesc eliberarea - nu știu dacă până am să epuizez subiectul sau până am să încep să plâng, e genul de deznodământ pe care nu-l pot prezice când încep să scriu, știu doar că îmi doresc unul.
Sunt supărată din cauza ta, deși nu neapărat pe tine... Și nu, nu intenționez să scriu despre cât de prost ești tu. Mi-ai spus că sunt o persoană normală și știu că în mintea ta avea o rezonanță frumoasă, dar n-aveai de unde să știi că e tot ce-mi doresc să nu fiu. Probabil că sunt, dar în fiecare poveste omul mediocru încearcă să evolueze și să-și depășească condiția, așa că de ce aș face eu excepție de la acest clișeu?
Nu vreau să fiu normală. Nu în fața lumii și în niciun caz pentru tine... deși da, așa sunt.
Mă încăpățânez să mă agăț de tine și știu că e o prostie. Pentru că îți acord toată atenția mea, deși ești... ei bine, da, un băiat normal.
Nu știu exact ce anume mă atrage spre tine, pentru că nu ești altfel decât ceilalți. Nu mă motivezi, nu mă enervezi, nu tulburi câtuși de puțin apele minții mele. Nu mă provoci cu nimic și asta mă plictisește, deși cred că exact ăsta e farmecul tău - ești o constantă în lumea mea agitată. Ești colțișorul meu de liniște, și încep să mă atașez de asta, deși știu că nu ești pentru mine.

Persoana în ochii căreia privesc fără să am ce să-i spun nu e persoana potrivită pentru mine. Și continui să scriu despre asta, să-mi distrag atenția, să-mi amintesc cât de mult te plăceam... da, te plăceam. De mult timp, de la distanță, când erai interesant poate tocmai pentru că păreai intangibil. Dar ți-ai pierdut misterul, și cu siguranță nu am primit ceea ce așteptam... sunt convinsă că nici tu. Când sunt doar cu tine, nu am nimic interesant de zis. Nu am ce să dezbat cu tine. Nu mai sunt fata aceea sigură pe sine, pentru că nu sunt nici măcar eu... nu fac altceva decât să mă plictisesc sau să mă gândesc la altceva sau... nu știu.
Când sunt cu tine, nu sunt acolo. Când mă săruți, te sărut și atât. Stomacul meu nu tresare. Când închid ochii în brațele tale, ochiul minții mele nu te vede. Da, mă simt bine în brațele tale, dar starea mea de spirit nu se schimbă prea mult. Nu uit de restul lumii...
Sunt atât de plictisită, și nu știu de ce nu sunt în stare să-i pun punct acum, înainte sa devenim complet străini. Înainte să se piardă chiar totul. Cred ca ideea din mintea mea despre cum ar putea fi mă face să sper. Desigur, ar mai fi faptul că nu sunt prea multe lucruri despre care să pot vorbi cu tine... evident, subiectul noi se încadrează în majoritate.
La naiba cu tine. Vreau să scap de tine, dar nu vreau să te pierd. Cine naiba ești? Ce știu despre tine? Refuz să accept că personalitatea unui om se limitează la atât. Știu sigur că tu nu știi nimic despre mine, și nici măcar nu mai încerc să ascund ceva, pur și simplu... nu știu cum să te fac parte din lumea mea. Nu sunt o carte pe care să ți-o pot împrumuta ca tu să o citești și apoi să o discutăm și să-ți explic viziunea mea. E un proces complex, îndelungat... pe care tu nu știu dacă îl vei începe vreodată.

E imposibil ca tu să nu fi observat că nu mai suntem de mult acolo unde ar fi trebuit să fim. Tot aștept să-mi spui că e gata, și tot ce aud sunt alte planuri împreună...
But it's not meant to be...

marți, mai 01, 2012

mi-e dor de mare, vara

Fi-atent ce-ti spun, poate ca-s nebun…
Noaptea asta ce… eu ma urc in tren…
Ma dau jos la mare… si-n talpile goale…
Fug sa o sarut… si la ea ma duc.

Mi-e dor de…. mareeee, Mi-e dor de…. varaaaa , Mi-e dor sa ma ud de-un val
Mi-e dor de…. mareeee , Mi-e dor de…. varaaaa , Mi-e dor sa adorm iar pe mal

Vantul s-a ascuns, nu mi-a mai raspuns…
Vreau sa o iau din loc, simt ca ma sufoc…
Mi-e dor de-o betie… si de inca o mie…
Fluturi iar sa simt si-apoi sa te mint.


E ceva în legătură cu vara ce nu pot descrie. Ceva ce mă eliberează de toți demonii și de toată răceala din mine. Mi-e atât de dor să fug spre mare, să ma arunc în ea, să mă regăsesc în timp ce mă pierd în valurile ei...