Te iubesc.
Ah, nu, trebuie să am mai mult de atât. Trebuie să pot mai bine de atât.
Cel mai simplu ar fi să scriu ceva despre mine. Ceva ce știu sigur că e adevărat. Mult mai adânc, mult mai complex sau mai relevant decât faptul că te iubesc.
Ceva despre care sunt complet sigură. Nimeni nu poate contesta adevărul a ceva ce afirm despre mine, doar nimeni nu poate ști mai bine decât mine... dar... Ce știu despre mine?
Ce sunt eu de fapt și ce e doar o normă socială cu care mă identific pentru că așa mi s-a spus? Unde e granița? Oare nu sunt toate cuvintele doar o normă socială până la urmă?
Dacă elimin sexul, rasa, naționalitatea, standardele de frumusețe și media de inteligență, cu ce rămân? Dacă elimin toate definițiile cu care am ales să mă identific, ce stă la baza lor?
Sunt o ființă umană... Dar oare nu este și asta o convenție? Un nume ales pentru a putea categoriza, pentru a putea face diferența între "noi" și alte ființe, pentru a ne justifica așa-zisa superioritate, pentru a legitima exploatarea lor după bunul nostru plac?
Trăiesc. Simt. Experimentez o gamă largă de emoții și învăț să trăiesc cu ele. Emoțiile sunt reale, nu? Trebuie să fie reale, doar au atâta putere...
Gândesc. Gândesc prea mult.
Gândesc prea mult, deci exist?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu